PLUMBUIT², -Ă, plumbuiți, -te, adj. 1. (Despre colete, vagoane, saci etc.) Sigilat cu plumb (3). 2. (Despre piese metalice) Acoperit cu un strat de (aliaj de) plumb (1). ♦ Fig. Întunecat, mohorât. ♦ Întărit sau prevăzut cu (bucățele de) plumb ca să atârne greu. – V. plumbui. Vezi definitia »

BENOIT [benuá], Pierre (1886-1962), scriitor francez. Romane a căror intrigă se desfășoară în context exotic („Koenigsmark”, „Atlantida”). Vezi definitia »

MĂRÍT³ s. n. Faptul de a (se) mări¹; mărire. – V. mări. Vezi definitia »

MEGALÍT s.m. Nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, care constituiau, probabil, monumente funerare sau de cult. [< fr. mégalithe, cf. gr. megas – mare, lithos – piatră]. Vezi definitia »

COÍT, coituri, s. n. Împreunare sexuală. – Din lat. coitus, fr. coït. Vezi definitia »