BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Bețișor subțire; nuielușă, vărguță. ◊ Baghetă magică = bețișorul de care se slujesc scamatorii în operațiile lor. ♦ Vargă ușoară și nu prea lungă cu care dirijorii conduc execuția unui ansamblu muzical; fig. talentul, măiestria dirijorului. ♦ Bețișor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Vergea de lemn pe care stă întins părul arcușului. ♦ Dungă de ajur sau de culoare diferită care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Nume dat unor piese cilindrice subțiri care fac parte din diverse mecanisme sau aparate. – Fr. baguette. Vezi definitia »

la harneală expr. (deț.) în mod neserios; în mod voit confuz. Vezi definitia »

plată în natură expr. (d. femei) raport sexual întreținut cu un bărbat. Vezi definitia »

șereșínă s.f. (reg.) coada-șoricelului. Vezi definitia »

ierbotínă s.f. (reg.) ierburi nefolositoare; buruieni, ierbotăcină. Vezi definitia »