COTIÉRĂ, cotiere, s. f. Piesă accesorie a unui fotoliu sau scaun, pe care se sprijină cotul; în cazul automobilului, funcția acestui element este integrată, de regulă, în finițiile de uși sau în garnisajele panourilor laterale. Vezi definitia »

TRIZAHARÍDĂ, trizaharide, s. f. Substanță organică din clasa hidraților de carbon, care are molecula formată din trei resturi de monozaharidă. – Din fr. trisaccharide. Vezi definitia »

COXÍTĂ, coxite, s. f. (Med.) Infecție a osului coxal; spec. coxalgie (1). – Din fr. coxite. Vezi definitia »

ȘARNIÉRĂ s. f. 1. balama. 2. articulația celor două valve ale cochiliei unui lamelibranhiat. 3. punct de joncțiune al unui sistem de fortificații. 4. regiune în care se racordează cele două flancuri ale cutei unui strat geologic. 5. bandă de hârtie gumată, îndoită în formă de V, cu care se fixează mărcile poștale în albume. (< fr. charnière) Vezi definitia »

chivắră (-vére), s. f. – Cască, coif. V. rus. kiverŭ, cf. rut. kyver, pol. kiwior „turban” (Cihac, II, 51), cuvînt de origine necunoscută în sl. (Vasmer, I, 554). Legătura cu sl. kivorĭ „baldachin” sugerată de Cihac, pare îndoielnică. Vezi definitia »