praștie I. s. f. pl. praștii (deț.) reșou artizanal confecționat dintr-o rezistență și o cărămidă tip BCA. II. adj. pred. 1. ferfeniță, zob; stricat. 2. istovit, epuizat. Vezi definitia »

MICROPROIÉCȚIE s. f. proiecție care permite obținerea pe ecran a imaginii unor obiecte invizibile pentru ochiul liber, a unor preparate microscopice. (< fr. microprojection) Vezi definitia »

LOGOPEDÍE s.f. (Med.) Disciplină care studiază posibilitățile de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. logopédie, cf. gr. logos – vorbă, paideia – educare]. Vezi definitia »

APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes, atitudine pasivă față de tot ce e în jur. – Fr. apathie (lat. lit. apathia). Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, #s. f.# 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + #suf.# -ie.. Vezi definitia »