OSUÁRIU s.n. Clădire, încăpere sau nișă într-un edificiu funerar, în care se păstrează osemintele celor decedați; groapă comună, loc special amenajat pentru oseminte (mai ales pentru cele rezultate din deshumările de pe câmpurile de luptă). [Pron. -su-a-riu, var. osuar s.n. / < lat. ossuarium, cf. fr. ossuaire]. Vezi definitia »

odagíu, odagíi, s.n. (înv.) 1. odăiaș. 2. slugă la cioban. Vezi definitia »

CIÁȚIU s.n. (Bot.) Inflorescență reprezentând o grupare de mai multe flori bărbătești fără înveliș, cu o singură floare femeiască. [Pron. ci-a-. / < fr. cyathe, cf. gr. kyathos]. Vezi definitia »

CIOCOLATÍU, -ÍE adj. De culoarea ciocolatei. [< ciocolată + -iu, după fr. chocolat]. Vezi definitia »

ARMÓNIU s. n. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibrație de un burduf acționat prin pedale. (< fr. harmonium, germ. Harmonium) Vezi definitia »