comérț (comérțuri), s. m. – Schimb de produse prin cumpărare și vînzare. – Var. (înv.) comerciu. Lat. commercium, în parte prin it. commerzio sau cu pronunțarea germ. (sec. XVIII). – Der. comercia (var. comersa), vb. (a face comerț); comercial, adj., din fr. commercial; comercializa, vb. (a pune în vînzare), din fr. commercialiser; comerciant, s. m., din fr. comerçant. Vezi definitia »

CINSTÉȚ s. m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cleioasă și cu flori galbene punctate cu brun; brânca-porcului (Salvia glutinosa). – Din ucr. čystec. Vezi definitia »

cupéț (cupéți), s. m. – 1. Comerciant, negustor. – 2. Negustor ambulant. Sl. kupĭcĭ, de la kupiti „a cumpăra” (DAR), cf. bg. kupec și precupeț. – Der. cupeți, vb. (a face comerț); cupeție, s. f. (comerț). Sînt cuvinte înv., în general înlocuite de precupeț. Cf. cupi. Vezi definitia »

MĂLĂIÉȚ, -IÁȚĂ, mălăieți, -e, adj. (Despre fructe) Moale, făinos, prea copt. Vezi definitia »

FIULÉȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț. Vezi definitia »