Definita cuvantului tabiet
TABIÉT, tabieturi, s. n. Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tabiet
scăiușét s.m. sg. (reg.; în sintagmă) scăiușet de casă = cicoare. Vezi definitia »
ASINDÉT s.n. (Lit.) Figură de stil care constă în suprimarea conjuncțiilor copulative într-o frază pentru a-i da expresie, dinamism; asindeton. [Pl. -te. / < it. asindeto, fr. asyndète, cf. gr. asyndeton, lat. asyndetus]. Vezi definitia »
BERÉT s. n. v. beretă. Vezi definitia »
ANISÉT s. n. Băutură preparată din anason. – Din fr. anisette. Vezi definitia »
PICHÉT1 s. n. Numele unui joc de cărți care se joacă (în două persoane) cu treizeci și două de cărți. – Din fr. piquet. Vezi definitia »