RĂȘLUÍ, rășluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A smulge, a desprinde așchii, părți din ceva. ♦ A descoji, a decortica grăunțe, semințe etc. 2. Fig. A lua, a răpi (prin abuz sau prin violență) o parte din ceva. ♦ A risipi, a irosi, a prăpădi. 3. Fig. A distruge, a pustii, a rade de pe fața pământului (o așezare omenească). – Et. nec. Vezi definitia »

interesiruí, vb. IV (înv.) a interesa. Vezi definitia »

învițuí vb. IV refl. (înv.) a căpăta viață, a-și trage viața (din ceva). Vezi definitia »

zimțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zimțuiésc, imperf. 3 sg. zimțuiá; conj. prez. 3 să zimțuiáscă Vezi definitia »

ștrăfuí¹, ștrăfuiésc, vb. IV (reg.) 1. (înv. și reg.) a amenda. 2. (reg.) a pedepsi. Vezi definitia »