PÁRĂ¹ s. f. Flacără, văpaie; p. ext. căldură dogoritoare, dogoare. ◊ Loc. adj. De pară = roșu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sări) prin foc și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc și pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat. ♦ Fig. Sentiment puternic și chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorință chinuitoare. – Din sl. para. Vezi definitia »

HEPATÍTĂ s. f. afecțiune inflamatorie a ficatului. ♦ ~ epidermică = hepatită cauzată de un virus. (< fr. hépatite) Vezi definitia »

MÁNTĂ s. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante) Vezi definitia »

sódă s. f. – Carbonat de calciu. – Mr. sodă. It. soda, prin intermediul ngr. σόδα, cf. tc., bg. soda. Vezi definitia »

CARDIOÍDĂ, cardioide, s. f. Curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește în exterior, și fără alunecare, pe un alt cerc, imobil și de aceeași rază cu primul cerc. [Pr.: -di-o-] – Din germ. Kardioide. Vezi definitia »