pălúgă, pălúgi, s.f., interj. (reg.) 1. (s.f.) prăjină, drug, par. 2. (interj.) comandă care se dă la ridicatul buștenilor cu țapina. Vezi definitia »

ANAFÁZĂ s. f. (Biol.) A treia fază a diviziunii celulare prin mitoză. – Din fr. anaphase. Vezi definitia »

ALGÍNĂ s. f. substanță mucilaginoasă din unele alge marine în contact cu apa pentru apretare în industria pielăriei. (< fr. algine) Vezi definitia »

MÂRÂIÁLĂ, mârâieli, s. f. Mârâit. [Pr.: -râ-ia-] – Mârâi + suf. -eală. Vezi definitia »

CÁPSĂ s.f. 1. Dispozitiv de închidere făcut din piese care se îmbucă una în alta și care servește la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2. Inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. Piesă (de sârmă) cu care se prind mai multe hârtii, foile unei cărți etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminantă, care se folosește la armele de foc, la mine etc. pentru a face să explodeze încărcătura. 5. Capsulă (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel]. Vezi definitia »