DISIPATÓR s. n. corp, sistem tehnic disipativ. ♦ ~ hidraulic de energie = element al unei construcții hidrotehnice destinat a reduce viteza curenților de apă în aval de un baraj, de un deversor etc. (< fr. dissipateur) Vezi definitia »

STILOFÓR, -Ă adj. (despre plante) înzestrat cu stil. (< fr. stylophore) Vezi definitia »

PAVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la pavaje. [< pava + -tor]. Vezi definitia »

AUTOPROPULSÓR, autopropulsoare, adj., s. n. (Dispozitiv) care asigură autopropulsia. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopropulseur. Vezi definitia »

Dregator insarcinat cu pastrarea sigiliului domnesc – din turcismul muhurdar. Vezi definitia »