MONOPÓDIU, monopodii, s. n. Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește continuu. – Din fr. monopode. Vezi definitia »

BOGHÍU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl. bogie) Vezi definitia »

URÁNIU s. n. metal radioactiv alb-cenușiu, dur, din grupa actinidelor, combustibil în centralele nucleare. (< fr. uranium) Vezi definitia »

PROHIBITÓRIU, -IE, prohibitorii, adj. Prohibitiv. – Din fr. prohibitoire, lat. prohibitorius. Vezi definitia »

SINILÍU, -ÍE, sinilii, adj. (Pop.) De culoarea sinelii; albăstrui. [Var.: (rar) sinelíu, -íe adj.] – Sineală + suf. -iu. Vezi definitia »