SINGULÁR, -Ă I. adj., s. n. (categorie gramaticală) care indică un singur exemplar dintr-o categorie de ființe, de lucruri etc. II. adj. 1. care se referă, care privește pe unul singur. ♦ (log.) judecăți ĕ = judecăți în care predicatul se enunță despre un nume individual. 2. deosebit, aparte, neobișnuit, extraordinar; unic. III. s. n. (fil.) categorie care desemnează ceea ce aparține unui obiect sau proces; individual (2). (< lat. singularis, fr. singulier) Vezi definitia »

AEROFÁR s. n. dispozitiv optic de semnalizare la mare distanță, servind ca punct de reper pentru avioane în zbor. (< fr. aérophare) Vezi definitia »

HEMATOZOÁR s. n. protozoar parazit care trăiește în sângele animalelor și în tubul digestiv al țânțarului anofel, agentul patogen al malariei; plasmodiu. (< fr. hématozoaire) Vezi definitia »

INTRAGLANDULÁR, -Ă adj. care se află, se petrece în interiorul glandelor. (< engl. intraglandular) Vezi definitia »

LIBRÁR, librari, s. m. Proprietar al unei librării; negustor de cărți; p. ext. vânzător într-o librărie. ♦ (Înv.) Editor. – Din fr. libraire, lat. librarius. Vezi definitia »