Definita cuvantului burke
BURKE [bə:c], Edmund (1729-1797), filozof și estetician englez. Reprezentant al tendințelor iluministe și preromantice în estetică. Adept al metodelor psihofiziologice de explicare a actului creator și a receptării („O cercetare filozofică a origii ideilor noastre despre sublim și frumos”).

Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu burke
CLAMBAKE s.n. (Jaz) Întrunire de muzicieni de jaz, care cântă împreună fără a fi repetat în prealabil. ♦ (Peior.) Întrunire improvizată a cărei calitate lasă de dorit, datorită lipsei de omogenitate și de afinitate stilistică a muzicienilor. [Pron. clem-béc. / < engl. clambake]. Vezi definitia »
MALÍNKE subst. 1. S. m. Membru al unei populații mandingo (1) din Senegal și Gambia. 2. S. n. Limba vorbită de malinke (1), aparținătoare grupului mandingo (2). (cf. engl. malinke) [AHDEL] Vezi definitia »
STROKE STROC/ s. n. (canotaj) numărul de lovituri de vâslă pe minut; cadență, ritm; (p. ext.) cel care dictează ritmul vâslitului. (< engl. stroke) Vezi definitia »
BRÜCKE, Die ~ („Podul”), asociație de artiști, fundată la Dresda în 1905. Echivalentul fovismului francez. Principalii reprezentanți: E.L. Kirchner, E. Heckel, E. Nolde, M. Pechstein. Și-a încetat activitatea în 1913. Vezi definitia »
CLAMBAKE CLEM-BÉC/ s. n. întrunire de muzicieni de jaz, care cântă împreună fără a fi repetat în prealabil. ◊ (peior.) întrunire improvizată a cărei calitate lasă de dorit, datorită lipsei de omogenitate și de afinitate stilistică a muzicienilor. (< engl. clambake) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z