Definita cuvantului burke
BURKE [bə:c], Edmund (1729-1797), filozof și estetician englez. Reprezentant al tendințelor iluministe și preromantice în estetică. Adept al metodelor psihofiziologice de explicare a actului creator și a receptării („O cercetare filozofică a origii ideilor noastre despre sublim și frumos”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu burke
DYKE s.n. (Geol.) Filon de lavă injectată și consolidată în crăpătura unui con vulcanic, care, prin eroziunea terenurilor, rămâne în relief ca un zid. ♦ Dig mic. [Pron. daic. / < engl. dyke]. Vezi definitia »
STROKE STROC/ s. n. (canotaj) numărul de lovituri de vâslă pe minut; cadență, ritm; (p. ext.) cel care dictează ritmul vâslitului. (< engl. stroke) Vezi definitia »
REMAKE [RIMÉIC] s. n. versiune nouă a unui film, returnat după mai mulți ani de la premieră. (< engl. remake) Vezi definitia »
BRÜCKE, Die ~ („Podul”), asociație de artiști, fundată la Dresda în 1905. Echivalentul fovismului francez. Principalii reprezentanți: E.L. Kirchner, E. Heckel, E. Nolde, M. Pechstein. Și-a încetat activitatea în 1913. Vezi definitia »
BURKE [bə:c], Edmund (1729-1797), filozof și estetician englez. Reprezentant al tendințelor iluministe și preromantice în estetică. Adept al metodelor psihofiziologice de explicare a actului creator și a receptării („O cercetare filozofică a origii ideilor noastre despre sublim și frumos”). Vezi definitia »