absolút, -ă I. adj. 1. care nu comportă nici o restricție, necondiționat. 2. total, complet, desăvârșit. ◊ adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 ºC). 3. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. ◊ valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce există în sine și prin sine. III. adv. cu desăvârșire, exact. (< lat. absolutus, fr. absolu) Vezi definitia »

REBÚT, rebuturi, s. n. Produs care nu corespunde condițiilor calitative stabilite prin standarde, norme interne, contracte etc. și care nu poate fi utilizat direct în scopul pentru care a fost realizat, reprezentând o pierdere economică. ◊ Rebut recuperabil = rebut care, printr-o remaniere, poate fi adus la calitatea stabilită. – Din fr. rebut. Vezi definitia »

POSTACÚT, -Ă adj. (despre o stare maladivă) de după starea critică. (< post¹- + acut) Vezi definitia »

CODEȚINÚT, -Ă s. m. f. cel deținut împreună cu alții în același loc. (după fr. codétenu) Vezi definitia »

ACVANAÚT s.m. Persoană care explorează mediul subacvatic, care este instruită și echipată sa trăiască sub apă pentru o perioadă de timp; aponaut. [Pron. -na-ut. / după astronaut]. Vezi definitia »