HULUBÍȚĂ, hulubițe, s. f. Diminutiv al lui hulub. 1. (Reg.) Porumbiță. 2. Denumire populară dată mai multor specii de ciuperci, de obicei comestibile, cu pălăria de diferite culori vii și atrăgătoare, cu carnea albă, cu gustul dulce-acrișor și cu mirosul plăcut (Russula). – Hulub + suf. -iță. Vezi definitia »

HIEROGLÍFĂ s. f. 1. semn al scrierii ideografice a vechilor egipteni, stilizare de ființe sau lucruri. 2. teoria ~elor = concepție potrivit căreia senzațiile, percepțiile și reprezentările nu sunt imagini obiective, ci numai semne convenționale, simboluri, care nu au nimic comun cu obiectele reale și cu însușirile lor. 3. (fig.; ir.) scris urât, neciteț, indescifrabil; lucru greu de descifrat. 4. (pl.) urme proeminente, alungite sau ramificate, întâlnite în straturile geologice. (< fr. hiéroglyphe) Vezi definitia »

TOVĂRĂȘÍȚĂ, tovărășițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui tovarășă. – Tovarășă + suf. -iță. Vezi definitia »

BẤRNĂ, bârne, s. f. 1. Trunchi de copac (cojit și fățuit cu barda) folosit în construcții. 2. Aparat de gimnastică feminină, format dintr-o grindă de lemn lungă, dispusă orizontal deasupra solului, la o anumită înălțime, pe care se execută exerciții de echilibru. – Din sl. brŭvĩno. Vezi definitia »

pojíță, pojíțe, s.f. (reg.) 1. piele de oaie sau de miel, fără lână, de culoare albă, folosită în cojocărie; meșină. 2. piele de oaie (cu lână pe ea) folosită la confecționarea cojoacelor și a altor obiecte de îmbrăcăminte. 3. șipcă de lemn fixată pe grinzile unui pridvor, pe partea din afară. Vezi definitia »