Definita cuvantului așeza
AȘEZÁ, așéz, vb. I. I. 1. Refl. și tranz. A (se) pune pe un scaun, pe pământ etc. pentru a ședea. ◊ Expr. (Refl.) A se așeza la masă = a lua loc la masă pentru a mânca. A se așeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. ♦ Refl. A poposi. Pe când oastea se așază, iată soarele apune (EMINESCU). ♦ Refl. (Despre păsări sau insecte zburătoare) A se lăsa din zbor pe ceva pentru a se odihni. ♦ Refl. A se depune. S-așază bruma peste vii (EMINESCU). ♦ Refl. (Despre lichide în fermentație) A se limpezi. 2. Refl. Fig. A se potoli, a se liniști. 3. Refl. Fig. A se produce cu putere, a se manifesta cu stăruință. Nu se așază ploaie adevărată până la înserat (SADOVEANU). ♦ Expr. A se așeza la lucru = a se apuca de treabă. 4. Refl. A se stabili într-o localitate, într-un loc. Am venit să mă așez aici, la București (CARAGIALE). 5. Tranz. A procura cuiva o situație bună; a căpătui. ♦ A instala pe cineva într-o funcție. ◊ Expr. (Înv.) A așeza (pe cineva) în scaun (sau la domnie) = a întrona (pe cineva). II. Tranz. 1. A potrivi; a face, a dura. 2. (Rar) A înfățișa un fapt istoric într-o anumită lumină. Să așezăm bătălia de la Războieni în tot adevărul (ARHIVA R). 3. (Înv.) A dispune, a decreta, a hotărî; a institui, a statornici, a fixa. III. 1. Tranz. și refl. A (se) pune într-o anumită ordine; a (se) rândui, a (se) aranja. 2. Intranz. (Pop.) A pune la cale; a proiecta, a plănui. – Lat. *assediare.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu așeza
METALIZÁ, metalizez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de metal în scopul protejării lui față de acțiunea agenților externi sau pentru a-i astupa porii, a-i da un aspect plăcut etc. – Din fr. métalliser. Vezi definitia »
GRECIZÁ vb. I. tr., refl. A face să-și însușească sau a-și însuși limba, obiceiurile etc. grecilor; a da formă grecească cuvintelor unei limbi. [< fr. gréciser]. Vezi definitia »
METALIZÁ vb. tr. 1. a acoperi cu o peliculă metalică suprafața unui obiect, prin pulverizare cu ajutorul unui jet de aer. 2. a da o strălucire metalică. (< fr. métalliser) Vezi definitia »
COLONIZÁ, colonizez, vb. I. Tranz. 1. A transforma în colonie1 un teritoriu sau o țară. 2. A popula o țară sau o regiune cucerită cu oameni aduși de pe alte teritorii sau din alte țări. 3. A popula regiuni (slab populate sau depopulate) din propria țară cu oameni aduși din alte regiuni. – Din fr. coloniser. Vezi definitia »
PRIVATIZÁ vb. tr. 1. a trece în proprietate particulară activități, servicii, bunuri care mai înainte au aparținut statului. 2. a începe să-și desfășoare activitatea pe cont propriu. (< fr. privatiser) Vezi definitia »