EXSICATÓR s.n. Aparat de laborator, alcătuit dintr-un vas de sticlă acoperit cu un capac ce se poate închide ermetic și care permite uscarea substanțelor. [< fr. exsiccateur]. Vezi definitia »

DECUPATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi. II. s. n. mașină de decupat. (< decupa + -tor) Vezi definitia »

ACROSPÓR s.m. (Biol.) Spor dezvoltat în extremitatea unei celule de reproducere, caracteristic ciupercilor. [< fr. acrospore, cf. gr. akros – extrem, spora – sămânță]. Vezi definitia »

botfór (-ri), s. m. – Cizmă. Rus. botforty, din fr. bottes fories (Bogrea, Dacor., I, 292). La început în Mold., admis catermen literar. – Der. îmbotforat, adj. (cu cizme). Vezi definitia »

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor. Vezi definitia »