INSTITÚT, institute, s. n. 1. Instituție în care se fac cercetări științifice de specialitate. ♦ Instituție de învățământ superior (universitar) în care se pregătesc cadre cu calificare superioară în diferite specialități. ♦ (Concr.) Local în care funcționează astfel de instituții. 2. (În trecut) Școală particulară de grad secundar, de obicei cu internat. 3. (Înv.) Instituție (2). – Din fr. institut, lat. institutum. Vezi definitia »

COSMONAÚT, -Ă, cosmonauți, -te, s. m. și f. Astronaut. – Din fr. cosmonaute. Cf. rus. kosmonavt. Vezi definitia »

netemút, -ă, adj. (reg.; înv.) curajos, îndrăzneț; viteaz. Vezi definitia »

STATÚT s.n. 1. Ansamblu de dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia. ♦ Lege, regulament. 2. Stare, situație. [Pl. -te, -turi. / < fr. statut, it. statuto, lat. statutum]. Vezi definitia »

PRECÁUT, -Ă adj. Prevăzător, prudent, circumspect. [Pron. -ca-ut. / < lat. precautus]. Vezi definitia »