BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, în formă de pâlnie (Crocus). 2. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu flori roșietice și liliachii (Colchicum autumnale). – Comp. bg. brenduška, sb. brnduša. Vezi definitia »

FÁCULĂ s. f. partea mai strălucitoare din cromosferă. (< fr. facule, lat. facula) Vezi definitia »

subțioáră (-óri), s. f. – Subraț. – Var. supțioară, subsioară, subs(u)oară, su(pt)suoară. Mr. (sum)soară, megl. suptăsoară, soară. Lat. sŭbāla „subraț” (Cihac, I, 268; Cipariu, Gram.; Philippide, Principii, 33 și 97; Densusianu, Rom., CXXIII, 286 și GS, II, 315; Pușcariu 1667; Candrea, Éléments, 8; REW 8346; Rosetti, I, 171), comp. la o dată ulterioară cu sub. Var. se explică prin aceleași var. ale lui sub. Uz general (ALR, I, 54). Vezi definitia »

DEXTRÓZĂ, dextroze, s. f. Tip de glucoză solubilă în apă, folosită în alimentația dietetică. – Din fr. dextrose. Vezi definitia »

ANAEROBIÓZĂ s.f. (Biol.) Formă de viață a vietăților anaerobe; anoxibioză. [< fr. anaérobiose]. Vezi definitia »