Definita cuvantului atârna
ATÂRNÁ, atấrn, vb. I. I. 1. Intranz. A cădea liber în jos (fiind prins sau suspendat de ceva). 2. Tranz. A agăța, a suspenda, făcând să cadă liber în jos. 3. Refl. A se agăța de cineva sau de ceva; a se prinde. II. Intranz. 1. A se apleca spre pământ sub o povară sau din lipsă de putere. Crengile atârnă la pământ. 2. A avea o greutate (relativ) mare; a cântări (mult). III. Intranz. A depinde de cineva sau de ceva. – Din a3 + târn.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu atârna
OXIGENÁ vb. I. refl. 1. (despre substanțe chimice) a se combina cu oxigenul. 2. (despre sânge) a se încărca cu oxigen. 3. a albi textilele prin tratare cu apă oxigenată. II. tr., refl. a(-și) decolora (părul) cu apă oxigenată. (< fr. oxygéner) Vezi definitia »
ARIADNA (în mitologia greacă), fiica lui Minos, regele Cretei. I-a înlesnit lui Teseu ieșirea din Labirint cu ajutorul unui fir călăuzitor după ce acesta ucisese Minotaurul (de aici expresia „firul Ariadnei”). Părăsită mai tîrziu de acesta, a devenit soția zeului Dionysos. Vezi definitia »
INDIGENÁ, indigenez, vb. I. Tranz. (Înv.) A încetățeni. – Din indigen. Vezi definitia »
ÎNMOINÁ, pers. 3 înmoinează, vb. I. refl. impers. (Rar) A se mai încălzi vremea, a se face moină, a se moina. – În + moină. Vezi definitia »
detuná (detún, detunát), vb. – 1. A fulgera, a cădea trăznetul[1] pe un obiect. – 2. A dărîma, a nărui, a doborî. – 3. A exploda. Lat. detǒnāre (Pușcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formație neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului rom.; de altfel, este cuvînt tradițional și cu desăvîrșire popular. – Der. detunătură, s. f. (trăznet[1]); detunător, adj. (bubuitor); detunător, s. n. (mecanism care provoacă explozia), din fr. détonateur. Cf. tuna și toponimul Detunata. Vezi definitia »