purice, purici s. m. 1. țintă la bocanc. 2. (la pl.) paraziți pe o imagine de la televizor. Vezi definitia »

CONDÚCE vb. III. 1. tr. A fi în frunte, a îndruma un grup de oameni, o instituție, un sector al treburilor publice, o activitate etc., având asupra sa întreaga răspundere în domeniul respectiv. ♦ (Fig.) A dirija o discuție; a călăuzi, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. refl. A se comporta, a se orienta (după anumite norme, principii etc.). 3. tr. A călăuzi, a însoți pe cineva (arătându-i drumul). 4. tr. A dirija mișcarea, mersul unui vehicul. [P.i. condúc, perf.s. -dusei, part. -dus. / < lat. conducere]. Vezi definitia »

INSPIRATRÍCE adj.f.. (Peior.) Inspiratoare, care inspiră. [Pl. invar. / cf. fr. inspiratrice, it. inspiratrice]. Vezi definitia »

orice substanta ce inlesneste colorarea sau o face posibila Vezi definitia »

únsprece (= unsprezece) num. card. Vezi definitia »