CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. Tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituție. o organizație etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ Fig. A dirija o discuție, a supraveghea desfășurarea unei dezbateri. 2. Refl. A se orienta după..., a se comporta după... 3. Tranz. A însoți pe cineva. 4. Tranz. A dirija mersul unui vehicul, al unei mașini etc. [Perf. s. conduséi, part. condus] – Din lat. conducere. Vezi definitia »

GĂOÁCE, găoci, s. f. 1. Coaja tare a oului. 2. Fiecare dintre jumătățile unei coji de nucă, de ghindă sau de alte fructe. [Pr.: gă-oa-] – Et. nec. Vezi definitia »

zéce (notă) s. m. Vezi definitia »

ȘÁISPREZECE num. card. Număr care, în numărătoare, are locul între cincisprezece și șaptesprezece și care se indică prin cifra 16 sau XVI. ◊ (Adjectival) Are șaisprezece ani. ◊ (Substantivat) Scrie un șaisprezece pe tablă. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Capitolul șaisprezece. ◊ (În componența numeralului adverbial corespunzător) Scrie de șaisprezece ori. ◊ (În componența numeralului multiplicativ corespunzător) De șaisprezece ori pe atâta. ◊ (În componența numeralului distributiv corespunzător) Câte șaisprezece lei. [Var.: (rar) șásesprezece num. card.] – Șase + spre + zece. Vezi definitia »

CÁLCE² s. f. (Ieșit din uz) Oxid de calciu. – Lat. lit. calx, calcis. Vezi definitia »