IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia]. Vezi definitia »

GÚRNĂ s. f. parte curbată a carenei unei nave, care leagă fundul cu pereții verticali. (< engl. gurney) Vezi definitia »

OCHEÁDĂ, ocheade, s. f. Privire (semnificativă) aruncată cuiva pe furiș; închidere intenționată a ochilor pentru a atrage atenția asupra celor spuse sau sugerate; semn cu ochiul. – Din ochi² (după fr. oeillade). Vezi definitia »

consăteáncă s. f., g.-d. art. consăténcei; pl. consăténce Vezi definitia »

BRAILLOGRÁMĂ BRAIO-/ s. f. comunicare transmisă pentru nevăzători în sistemul Braille. (< Braille + -gramă) Vezi definitia »