TOCMEÁLĂ, tocmeli, s. f. 1. Discuție, tratative purtate pentru stabilirea prețului unei mărfi; târguială. 2. Învoială, acord, convenție. ◊ Tocmeală agricolă = (în România între anii 1866 și 1945) contract încheiat între moșieri (sau mari arendași) și țărani la luarea în arendă de către aceștia din urmă a unor parcele de pământ; învoială agricolă. ♦ Condiție. 3. (Înv.) Organizare, rânduială, orânduire. [Pl. și: (înv.) tocmele] – Tocmi + suf. -eală. Vezi definitia »

a fi luat la bază expr. (intl.) a fi arestat de poliție. Vezi definitia »

cofấrță, cofấrțe, s.f. (reg.) 1. coadă de păr; frizură, pieptănătură. 2. (la pl.) lucruri de nimic, obiecte fără valoare; bulendre. Vezi definitia »

DISTOMATÓZĂ s.f. Boală determinată de infestarea omului cu diferite specii de distom. ♦ Boală a ficatului la erbivore, datorită distomului; distomiază; (pop.) gălbează. [< fr. distomatose]. Vezi definitia »

ARHONDĂREÁSĂ, arhondărese, s. f. (Reg.) Arhondăriță. – Din arhondar + suf. -easă. Vezi definitia »