ADĂPÓST, adăposturi, s. n. Loc ferit; construcție făcută ca să apere de intemperii, de primejdii etc.; p. gener. orice loc unde se adăpostește cineva. ◊ Adăpost (antiaerian) = loc amenajat pentru apărarea împotriva atacurilor aeriene. ♦ Ocrotire. A da cuiva adăpost. ◊ Expr. A fi (sau a se pune) la adăpost de... = a (se) adăposti; fig. a preveni un neajuns. – Lat. ad appos(i)tum sau ad depos(i)tum. Vezi definitia »

BUST¹ s. n. 1. partea de sus a corpului omenesc. 2. sculptură, pictură care o reprezintă. (< fr. buste) Vezi definitia »

BONAPARTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bonapartismului. (< fr. bonapartiste) Vezi definitia »

PSIHANALÍST, -Ă s. m. f. specialist în psihanaliză; adept al psihanalizei. (< fr. psyhanalyste) Vezi definitia »

MEROCÁRST s. n. carst limitat numai la formele subterane. (< fr. mérokarst) Vezi definitia »