BIT s. m. 1. (inform.) unitate elementară de informație, cantitatea obținută în urma actului de alegere între două alternative echiprobabile. 2. cifră în sistemul de numerație binară. (< fr., engl. bit) Vezi definitia »

REȘLEFUÍT, -Ă, reșlefuiți, -te, adj. Care a fost șlefuit încă o dată. – V. reșlefui. Vezi definitia »

BÂJBÂÍT s. n. Bâjbâială. ◊ Loc. adv. Pe bâjbâite = bâjbâind. [Formă gramaticală: (în expr.) bâjbâite] – V. bâjbâi. Vezi definitia »

vărzuit, -ă, vărzuiți, -te adj. (tox.) care consumă narcotice în cantități mari, dependent de droguri. Vezi definitia »

înnărăvít, înnărăvítă, adj. (reg.) obișnuit cu obiceiuri rele; nărăvit. Vezi definitia »