DUȘ s.n. 1. Tub (care face parte dintr-o instalație de baie) prevăzut cu o pâlnie din care țâșnește apa prin niște găuri mici. ♦ Țâșnitură, stropitură de apă de la un duș; (p. ext.) spălare făcută prin acest mijloc. 2. (Fig.) Vorbă, veste neplăcută, venită pe neașteptate, care stinge entuziasmul, veselia cuiva. [< fr. douche]. Vezi definitia »

hățáș¹, -ă, adj. (reg.) de ham, de hăț. Vezi definitia »

MĂCINÍȘ, măcinișuri, s. n. Măcinare, măcinat¹. ♦ (Concr.) Ceea ce se macină; cerealele duse la moară pentru a fi măcinate. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măcinătură. – Măcina + suf. -iș. Vezi definitia »

bobóș, -oáșă, bobóși, -oáșe, adj. (reg.) pestriț, pătat. Vezi definitia »

PĂLTINÍȘ, păltinișuri, s. n. Pădure sau desiș de paltini. – Paltin + suf. -iș. Vezi definitia »