prundác, prundáci, s.m. (reg.) pasăre care emite sunete ca ale fluierului; fluierar. Vezi definitia »

tartalác (-ci), s. m. – Aușel (Regulus cristatus). Sb. trtak (Candrea), poate contaminat cu pitpalac. Vezi definitia »

gorneác s. m. – Vînt de miază-noapte, vînt rece. – Var. gorneag. Sb., bg. gornjak (DAR; Conev 37), din sl. gornij „înalt, superior”. În Olt. Din aceeași familie fac parte gorniță, s. f. (înv., balcon), din sl. gorĭnica „etaj superior” și gorănă, s. f. (bîrnă de acoperiș), din sl. gorĭnĭ „parte de sus”. Vezi definitia »

rac (ráci), s. m. – 1. Crustaceu de rîu (Astacus fluviatilis). – 2. (Înv.) Cancer, tumoare malignă. – 3. Cancer, constelație. – 4. (Înv.) Ancoră. – 5. (Mold.) Tirbușon. – 6. Extractor. – 7. Greblă, pieptene. – Mr. (a)rac, megl. rac. Sl. rakŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 302; Conev 42), cf. bg., sb., cr., pol., rus. rak, mag. rák. – Der. răcar, s. m. (pescar de raci); răculeț, s. m. (plantă, Polygonum bistorta), cf. numele său științific; răcușor, s. m. (insectă, Nepa cinerea); racovină (var. răcovină, răcoină, rocoină), s. f. (plantă, Stellaria media; Alsine verna; Anagallis arvensis), din sl. (sb., rus.) rakovina; rocoțea, s. f. (plantă, Stellaria graminea), probabil de la cuvîntul anterior, prin contaminare cu rotoțea, cf. roată; rocoțel, s. m. (plantă, Holosteum umbellatum); răciuină, s. f. (plantă, Galium angustifolium); răciul, s. n. (Mold., plasă de prins raci de rîu), probabil var. de la răcilă, s. f. (Munt., plasă de pescuit raci), din sb. račilo (Candrea); racilă, s. f. (boală cronică, indispoziție), cu suf. sl. -ilo, cf. rotilă; rociu, s. n. (plasă de pescuit raci), din mag. rácsa (Cihac, II, 524). Vezi definitia »

VÍNDIAC, vindiacuri, s. n. Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de vânt; canadiană. [Acc. și vindiác] – Din germ. Windjacke. Vezi definitia »