EPURATÍV, -Ă adj. De natură a epura, purificator. [< fr. épuratif]. Vezi definitia »

IRITATÍV, -Ă adj. (Rar) Iritant. [Cf. fr. irritatif]. Vezi definitia »

PROTEIPRÍV, -Ă adj. provocat de lipsa proteinelor. (< fr. protéiprive) Vezi definitia »

NAÍV, -Ă I. adj. (și adv., s. m. f.) 1. natural, candid, ingenuu; sincer, neprefăcut. 2. fără experiență, credul, inocent. ♦ artă ~ă = artă cu trăsături artizanale și populare, caracterizată prin enumerarea și descrierea minuțioasă, intuitivă, a lucrurilor, ființelor etc. 3. (peior.) simplist, prostuț; copilăresc. II. s. m. pl. pictori care ignorează perspectiva, legile proporțiilor și ale compoziției etc. (< fr. naïf) Vezi definitia »

OBSTRUCTÍV, -Ă adj. Care poate cauza o obstrucție; obstruant. [< fr. obstructif]. Vezi definitia »