BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk. Vezi definitia »

pârcióc s.n. (reg.) miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada împerecherii; pârceală, pârcit, pârcitură, pârciță, pârci. Vezi definitia »

AMÓC s. n. 1. boală mintală tropicală, provocată de abuzul de stupefiante, excitante etc., manifestată prin tendință la fugă și impulsuri criminale. 2. (fig.) izbucnire violentă. (< fr., engl. amok) Vezi definitia »

poinóc s.n. (înv. și reg.; la plugul de lemn) cuiul fixat în grindei, de care se leagă rotila. Vezi definitia »

BOC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovituri repetate ale ciocanului, ale toporului etc. – Onomatopee. Vezi definitia »