Definita cuvantului autocritică
AUTOCRÍTICĂ s. f. Metodă de bază în acțiunea de educare a membrilor partidelor marxist-leniniste și a oamenilor muncii, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea în mod deschis și cinstit a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. – Din auto1- + critică.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu autocritică
COLÉCTĂ, colecte, s. f. Acțiunea de a aduna bani sau obiecte date prin contribuție benevolă, în scopul ajutorării cuiva. – Din fr. collecte. Vezi definitia »
cásă (cáse), s. f. – 1. Lădiță în care sunt sînt ținuți banii. – 2. Vistierie. – 3. Unitate care acceptă depuneri de bani. – Var. cassa. It. cassa, germ. Kasse (sec. XIX). – Der. casetă, s. f. (cutie, sipet); casier (var. Trans., căsar), s. m. (persoană care are în sarcina sa casa de bani); casieriță, s. f. (casieră); casierie, s. f. (încăpere dintr-o instituție în care se primesc și se distribuie banii); încasa, vb. (a primi bani), din it. incassare, cf. fr. encaisser; încasator, s. m. (persoană care încasează bani). Vezi definitia »
MONODRÁMĂ, monodrame, s. f. Dramă în care joacă un singur personaj. – Din germ. Monodrama, it. monodramma. Vezi definitia »
INCONGRUÉNȚĂ, incongruențe, s. f. Faptul de a fi incongruent; nepotrivire, neconcordanță, dezacord. [Pr.: -gru-en-] – Din it. incongruenza, lat. incongruentia. Vezi definitia »
subțietúră, subțietúri, s.f. (înv.) 1. scădere a grosimii; contracțiune, stricțiune, subțiere. 2. scădere a concentrației sau a consistenței unor corpuri lichide sau vâscoase; diluare. 3. scădere a densității unor corpuri în stare gazoasă; rarefiere. Vezi definitia »