Definita cuvantului autohton
AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e, adj. (Despre populații sau indivizi; adesea substantivat) Care aparține unei regiuni unde strămoșii săi s-au stabilit din vechime, înaintea altora; băștinaș. ♦ (Despre animale și plante) Originar dintr-o anumită regiune, specific unei anumite regiuni. [Pr.: a-u-] – După fr. autochtone (< gr.).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu autohton
ipodiácon (ipodiáconi), s. m. – Diacon adjunct. Gr. ὑποδιάϰονος (DAR; Gáldi 200). Sec. XVIII. Vezi definitia »
DÉMON, demoni, s. m. 1. Diavol, drac. ♦ Fig. Om rău. ♦ Ființă imaginară considerată ca spirit al răului. 2. (În scrierile romanticilor) Personificare a eroismului, a curajului, a răzvrătirii și uneori a frumuseții fizice. ♦ (În gândirea mitică și în poezie) Geniu al neliniștii, care stârnește dorințe, pasiuni etc. [Var.: (reg.) dímon s. m.] – Din ngr. démonas. Cf. fr. démon. Vezi definitia »
SIMPLÓN s. n. tren internațional rapid. (< fr. Simplon) Vezi definitia »
SEPTENTRIÓN s. n. nord. (< fr. septentrion) Vezi definitia »
plotón (plotoáne), s. n. – Subunitate militară. – Var. pluton. Fr. peloton, parțial prin intermediul pol. ploton (Cihac, II, 267), cf. it. plotone, sp. pelotón. Vezi definitia »