OMENÉSC, -EÁSCĂ, omenești, adj. 1. Care aparține omului sau genului uman, privitor la om sau la genul uman, propriu înfățișării sau firii omului; de om; uman. ◊ (Substantivat, n.) Omenescul unei situații. ◊ Așezare omenească = denumire pentru sat, comună, oraș. 2. Care aparține omului de rând. 3. (Înv. și pop.) Prietenos, binevoitor; blând. ♦ Convenabil, rezonabil. ♦ (Despre limbă) Inteligibil, clar. – Om + suf. -esc. Vezi definitia »

stricățésc, stricățeáscă, s.m. și f. art. (reg. și fam.) persoană tânără căreia îi place viața ușoară. Vezi definitia »

SUPRAOMENÉSC, -EÁSCĂ adj. Care depășește puterile unui om. [Pron. -pra-o-. / < supra- + omenesc, după fr. surhumain]. Vezi definitia »

HARBUZÉSC, -EÁSCĂ, harbuzești, adj. (Reg.; în sintagmele) Pere harbuzești = pere zemoase, gălbui, foarte dulci. Păr harbuzesc = păr care face astfel de pere. – Harbuz + suf. -esc. Vezi definitia »

pravilicésc, praviliceáscă, adj. (înv.) 1. legal. 2. care cuprinde pravile, de pravile; pravilnicesc. Vezi definitia »