MĂRTURISÍRE, mărurisiri, s. f. Faptul de a (se) mărturisi; mărturie. 1. Afirmare, susținere. ♦ Spec. Depoziție făcută de o persoană în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală despre fapta penală sau civilă săvârșită. 2. Destăinuire, confidență. 3. Spovedanie. – V. mărturisi. Vezi definitia »

grumăzáre s.f. pl. (reg.) boală de grumaz; brâncă. Vezi definitia »

DEBURÁRE s. f. Operație de curățare a cardelor de impuritățile și de fibrele scurte rămase în urma cardării; deburaj (1). – Cf. fr. débourrer. Vezi definitia »

PREDICÁRE s.f. Acțiunea de a predica și rezultatul ei; propovăduire. [< predica]. Vezi definitia »

SPÂRCUÍRE, spârcuiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a (se) spârcui și rezultatul ei. – V. spârcui. Vezi definitia »