Definita cuvantului tabun
TABÚN, tabunuri, s. n. Sistem de creștere a cailor în libertate (pe pășune, în stepă); herghelie de cai aproape sălbatici, din stepă. ♦ Cireadă de vite; turmă de oi. ♦ (Reg.) Pășune, izlaz. – Din ucr. tabun.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tabun
Un specimen din rasa Homobous-nesimțitus. El are obiceiul să mintă poporul, să facă promisiuni( pe care nu le respectă niciodată ), să fure banii contribuabililor ca să se duca in Dubai, Hawaii sau Malta, să facă afaceri ilegale, să înșele oamenii creduli(normali)etc. Parlamentarii sunt foarte pricepuți în luare și dare de mită. Mediul lor de viață cel mai prielnic este în Palatul Parlamentului, unde găsesc multe ascunzători pentru săculeții cu șpagă și foarte multe WC-uri. Hrana lor o constituie banii, foarte bogați în grăsimi. Îmbrăcămintea lor este impresionantă și îi ajută în afaceri și congrese. Ei nu se pot deplasa pe propriile membre prin oraș din cauza mândriei, de aceea au nevoie de limuzine BMW, Audi, Toyota, Mercedes,etc. Ca orice om politic, un parlamentar are aliați. Fiecare merge după coada celui care, prin nepotisme si alte strategii, l-a adus in Palatul Parlamentului cu doar 8 clase terminate. ATENȚIE!: Nu întrebați un parlamentar cât face 2x2! Acesta este unul din paradoxurile unui parlamentar! Dacă îl întrebați asta, va vorbi cu mai-marii lui să ne taie încă 25 din salarii! Vezi definitia »
ALÚN, aluni, s. m. Arbust cu frunze rotunde, păroase pe dos, cu flori monoice, cele mascule sub formă de amenți, și cu fructe comestibile (Corylus avellana). – Din alună. Vezi definitia »
un copac numit argan (Argania spinosa), foarte bogate în acid. oleic produs folosit in fabricarea de produse cosmetice Vezi definitia »
un fel de pat sau de scaun,purtat de cai sau de oameni,intrebuintat ca mijloc de locomotie in antichitatea romana,in evul mediu si (astazi) in unele tari orientale; litiera. Sursa: Dictionarul explicativ al limbii romane 1975 Vezi definitia »
tăún (-ni), s. m. – Trîntor (Tabanus bovinus). – Var. tăune. Mr. tăun, megl. tăun. Lat. tăbānus, prin intermediul unei forme vulgare *tăbǒnem (Diez, I, 406; Pușcariu 1720; REW 8507; Tiktin; Meyer-Lübke, Dacor., III, 643; Graur, BL, V, 114) sau mai probabil direct din forma clasică, printr-un intermediar *tăîn, modificat ca *înăîntruînăuntru. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z