BĂRCÚȚĂ, bărcuțe, s. f. Diminutiv al lui barcă. - Barcă + suf. -uță. Vezi definitia »

pe inima goală expr. pe nemâncate. Vezi definitia »

PRÁVILĂ, pravile, s. f. (Înv.) 1. Lege (sau corp de legi), dispoziție, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc). ◊ Loc. adv. După pravilă = conform legii, legal; just, drept. Peste pravilă = (pe) nedrept, ilegal. ◊ Expr. A pune (sau a rândui) pravilă = a stabili o regulă. ♦ Lege naturală, lege a firii; p. ext. destin. ♦ Carte care conține astfel de legi. ◊ Pravilă împărătească = corp de legi și de dispoziții juridice întocmit inițial pe vremea împăratului Iustinian. 2. Normă după care se produce sau se alcătuiește ceva; regulă. 3. Regulă de comportare. ♦ Obicei, tradiție, datină. [Pl. și: pravili] – Din sl. pravilo. Vezi definitia »

GERMANÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază limbile și literaturile germanice. (< germ. Germanistik) Vezi definitia »

AMÉRICĂ s. f. Nume dat în trecut unei pânze de bumbac de calitate inferioară. – Din n. pr. America. Vezi definitia »