Definita cuvantului taburet
TABURÉT, taburete, s. n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ Spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălțare și de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ Spec. Scăunel foarte scund, pe care își poate ține picioarele o persoană care stă pe scaun. – Din fr. tabouret.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu taburet
ASCÉT s.m. și f. Sihastru, anahoret, pustnic. ♦ (Fig.) Om care își impune o viață austeră și retrasă. [< fr. ascète, lat. asceta, cf. gr. asketes – deprins, exercitat]. Vezi definitia »
CUARTÉT s. n. v. cvartet. Vezi definitia »
SUBCOMITÉT, subcomitete, s. n. Parte a unui comitet însărcinată cu examinarea unor lucrări preliminare. – Sub1- + comitet (după fr. sous-comitet). Vezi definitia »
curét s.n. sg. (reg., înv.) mers, curs, drum. Vezi definitia »
fetișchét (-te), s. n. – Șnur, șiret. Rus. vetisket (Cihac, II, 108; Sanzewitsch 203). Mold. XIX, rar. Vezi definitia »