BURLÁC, burlaci, s. m. (Adesea adjectival) Bărbat necăsătorit; celibatar, holtei¹, becher. – Din rus., ucr. burlak. Vezi definitia »

sfineác (-éci), s. m. – (Banat) Varietate de carpen (Carpinus orientalis). Sl. svinjakŭ „de porc” (Tiktin), pentru că fructul său este păscut de porci. Vezi definitia »

NOVOLÁC s. n. rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu formaldehidă în mediul acid, folosită la fabricarea unor lacuri. (< fr. novolaque) Vezi definitia »

otác (otácuri), s. n. – 1. Tabără, cazarmă, cantonament. – 2. Refugiu. – 3. Stînă. Tc. otak ‹ arab. otagh (Loebel 71; Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1592). Sec. XVII. Vezi definitia »

corsác, corsáci, s.m. (înv.) vulpe de stepă; pielea acesteia. Vezi definitia »