DUCĂRÉȚ, -EÁȚĂ, ducăreți, -e, adj. (Fam.) Umblăreț. – Duce + suf. -ăreț. Vezi definitia »

șpriț², -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) pompă de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților. 4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri. 5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale. 7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc. Vezi definitia »

ANÚNȚ s. n. înștiințare scrisă; aviz. (după fr. annonce) Vezi definitia »

BILÁNȚ, bilanțuri, s. n. Act de contabilitate prin care se constată situația activului și pasivului unei activități financiare pentru o anumită perioadă de timp. ♦ Fig. Rezultatul unei activități desfășurate într-o perioadă dată. – Germ. Bilanz (<it.). Vezi definitia »

BĂȚ, bețe, s. n. 1. Bucată de lemn lungă și subțire. ◊ Expr. A pune (cuiva) bețe în roate = a face (cuiva) dificultăți pentru a zădărnici o acțiune, un plan. (Reg.) A da (ca câinele) prin băț = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu traista-n băț = a sărăci. A-și lua traista-n băț = a porni la drum, a pleca. ♦ (Adverbial) Drept țeapăn, rigid. Stă băț. 2. Fig. Lovitură cu bățul (1). 3. Piesă în formă de vergea, care intră în alcătuirea diferitelor unelte, mașini etc. Bățul ițelor. - Et. nec. Vezi definitia »