foiufíu (-íi), s. m. – Saschiu (Vinca herbacea). – Var. foainfir, foaienfir, făhiu, fonfiu, fonchiu, foiumfie, foionfiu, foiufoi, etc. Mag. folyófű (Drăganu, Dacor., VI, 274). Anumite var. se explică printr-o etimologie populară care le-a apropiat de foaie și de fir. Din rom. provine bg. foienfir (Capidan, Raporturile, 219). Vezi definitia »

DÚBIU s.n. Îndoială, neîncredere; nesiguranță. [Pron. -biu. / < lat. dubium]. Vezi definitia »

SATÂRGÍU, satârgii, s. m. Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor românești. – Din tc. satirci. Vezi definitia »

burghiu, burghie s. n. penis. Vezi definitia »

OȚELÍU, -ÍE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. – Oțel + suf. -iu. Vezi definitia »