tóci s. m. – Un anumit joc de cărți. Rus. točĭ vū točĭ „la fel”. Vezi definitia »

nălucí (nălucésc, nălucít), vb. – 1. A-și închipui, a-și reprezenta. – 2. A-și imagina, a visa, a avea o viziune. Sl. nalučiti „a afla” (Miklosich, Lexicon, 406; Cihac, II, 209; Conev 96, 106), cf. bg. nalučam „a ghici”. Se folosește cu pron. în dativ și mai des în forma reflexivă. – Der. nălucă, s. f. (fantasmă, viziune, arătare; închipuire, vis); nălucitură, s. f. (viziune); nălucitor, adj. (fantastic); nălucos, adj. (rar, sperios, fricos). Vezi definitia »

astragáci (-ce), s. n. – Unealtă de cizmărie folosită la întors cizmele pe față, după ce au fost cusute pe dos. Mag. esztergázni „a întoarce” (Scriban); finalul, prin analogie cu trăgaci. Nu este probabilă ipoteza lui Philippide, ZRPh., 1907 p. 294 și Pascu, Suf., 198, bazată pe lat. extrahere. Vezi definitia »

DESCOLĂCÍ, descolăcesc, vb. IV. Refl. A se desface din încolăcire. – Des¹- + [în]colăci. Vezi definitia »

șuștulucí, șuștulucésc, vb. IV (reg.) a mototoli, a face (ceva) ghemotoc. Vezi definitia »