TOLOMÁC, -Ă, tolomaci, -ce, s. m. și f., adj. (Om) molâu, bleg, tont. – Et. nec. Vezi definitia »

chimác, chimáci, s.m. (reg., înv.) cal gras. Vezi definitia »

VINGALÁC s. b. instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. (< germ. Winkethaken) Vezi definitia »

SLOVÁC, -Ă, slovaci, -ce s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau populației ei, referitor la Slovacia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci. – Din fr. slovaque. Vezi definitia »

ipác adv. – La fel, așijderea. Sl. i paky „și încă o dată” (Cihac, II, 149; DAR). Sec. XVI, înv. slavism cultural. Vezi definitia »