UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ține de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ◊ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste față de oameni, care simte compasiune față de suferințele lor; omenos, bun, sensibil. – Din lat. humanus. Vezi definitia »

jogăreán, jogăréni, s.m. (reg.) tăietor cu joagărul; jogărar. Vezi definitia »

COȘCODÁN, coșcodani, s. m. Specie de maimuță cu coada foarte lungă (Cercopithecus). ♦ Fig. Om urât ca o maimuță. – Din ucr. kočkodan. Vezi definitia »

zimniceán adj. m., s. m., pl. zimnicéni; adj. f. zimniceánă, pl. zimnicéne Vezi definitia »

LUSITANIÁN, -Ă, lusitaniéni, -e, adj., subst. 1. Adj., s.n. (Din) al treilea etaj al jurasicului superior (malm). 2. Adj., s.m. și f. Din Portugalia (lusitan (2)). (cf. fr. lusitanien) Vezi definitia »