Definita cuvantului brotăcel
BROTĂCÉL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu brotăcel
surél, suréi, s.m. (reg.) cal sur. Vezi definitia »
OMFALOCÉL s.n. (Med.) Hernie ombilicală. [< fr. omphalocèle, cf. gr. omphalos – ombilic, kele – hernie]. Vezi definitia »
scăunel, scăunele s. f. (șc.) nota patru. Vezi definitia »
DRÓSEL s. n. bobină la unele aparate de radio. (< germ. Drossel) Vezi definitia »
TETRAEVÁNGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: tetrávanghel s. n.] – Din ngr. tetraevanghélion. Vezi definitia »