ȚÁGLĂ, țagle, s. f. 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară, din care se laminează bare, sârme etc. și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese; biletă. 2. Partea ascuțită a unui par, care intră în pământ. ◊ Expr. A rămâne cu ochii țaglă = a rămâne cu ochii țintă, pironiți. – Din germ. Zaggel. Vezi definitia »

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică. Vezi definitia »

DACTILIOTÉCĂ s. f. colecție de inele sau de pietre prețioase. ◊ casetă, sipet pentru păstrarea acestora. (< fr. dactyliothèque) Vezi definitia »

ANGLÉZĂ s.f. Dans de origine engleză, care se execută în grup, dansatorii schimbându-și necontenit locul prin repetarea aceleiași figuri; contradans. [< fr. anglaise]. Vezi definitia »

POIÁTĂ, poieți, s. f. (Reg.) 1. Adăpost (rudimentar) pentru păsările de curte, pentru porci, pentru vite. 2. Adăpost pentru oameni, la câmp sau la stână. ♦ Bucătărie de vară. [Pr.: po-ia-] – Din sl. pojata. Vezi definitia »