PASTORÁLĂ s.f. 1. Operă literară cu subiect din viața păstorilor, din mediul rustic. 2. Piesă instrumentală de factură simplă, care caută să imite atmosfera câmpenească sau păstorească. 3. Mesaj al unui episcop adresat preoților și credincioșilor în anumite ocazii. [< fr., it. pastorale]. Vezi definitia »

pârtítă s.f. (reg.) haină de cerșetor. Vezi definitia »

CALCULÓZĂ, calculoze, s. f. Boală care constă în formarea unor calculi într-un organ intern; litiază. – Din fr. calculose. Vezi definitia »

ceátă (céte), s. f. – 1. Corporație, breaslă. – 2. În vechea organizare militară, trupă a unui singur nobil, a unui oraș sau a unei mănăstiri, companie, unitate. – 3. Trupă, companie, detașament. – 4. Totalitatea servilor aparținînd aceluiași stăpîn. – 5. Bandă, grup de răufăcători supuși aceluiași șef. – 6. Grupare, asociere de persoane care au caractere și interese comune. – 7. Mulțime. – Mr., megl. țeată. Sl. četa „breaslă” (Miklosich, Fremdw., 82; Lexicon, 1113; Cihac, II, 47; Meyer 446; Conev 36; DAR); cf. rus. četa „pereche”, pol. czata, mag. csata „ceartă”, rut. čáta „companie”, alb. tšetë. DAR presupune că termenul sl. a venit în contact cu un der. rom. al lat. coetus, cu care a ajuns să se confunde. – Der. cetaș, s. m. (soldat, stegar, tovarăș; ortac; șef, căpetenie); înceti, vb. (a se asocia, a se forma o companie, a egala). Vezi definitia »

PENTAPETÁLĂ, pentapetale, adj. (Bot.; despre corola florilor) Cu cinci petale. – Din fr. pentapétale. Vezi definitia »