chibiț, chibiți s. m. 1. persoană ipocrită. 2. hoț specializat în culegerea de informații utile bandei. Vezi definitia »

vacublíț (-cu-bliț) s. it, pl. vacublíțuri Vezi definitia »

FÂȚ interj. Cuvânt care imită o mișcare (continuă). – Onomatopee. Vezi definitia »

henț! interj. e interzis!, nu pune mâna! Vezi definitia »

șuiéț, șuiáță, șuiéți, -te, adj. și s.m. (reg.) 1. subțire, zvelt. 2. lungăreț. 3. (s.m.) varietate de crap, cu corpul lungăreț, aproape cilindric și cu capul ascuțit. Vezi definitia »