INIÓN s. m. protuberanță externă a osului occipital; ceafă. (< fr. inione, gr. inion) Vezi definitia »

CODÓN s. m. secvență de trei nucleotide ale macromoleculei de acid dezoxiribonucleic care codifică un aminoacid specific. (< fr., engl. codon) Vezi definitia »

POLISÍNDETON s. n. figură de stil constând în întrebuințarea repetată a unei conjuncții pentru a da mai multă energie unui discurs. (< fr. polysyndète, gr. polysyndeton) Vezi definitia »

TRITÓN¹, tritoni, s. m. 1. Zeitate marină greacă, închipuită cu bust de om și cu coadă de pește. 2. Numele mai multor specii de animale amfibii cu înfățișarea unor mormoloci de broască, având de obicei în lungul spatelui o creastă viu colorată (Triturus). [Acc. și: tríton] – Din fr. triton, lat. Triton, -onis. Vezi definitia »

BATESON [béitsn], William (1861-1926), genetician englez. A introdus termenul de genetică (1906) și a contribuit la fundamentarea și dezvoltarea ei prin experimente asupra eredității. Vezi definitia »