RADICÁL, -Ă adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de bază. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindecă complet. 2. Care preconizează, care propagă reforme mari, acțiuni hotărâtoare. 3. În termeni tehnici, în stil neologic. II. 1. Număr care, ridicat la o putere, dă un alt număr. ♦ Simbol matematic (?), care arată operația de extragere de rădăcină. 2. Grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacție chimică și care, obișnuit, nu există în stare liberă. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie și care conține sensul lexical al cuvântului; rădăcină. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – rădăcină]. Vezi definitia »

KANTHÁL s. n. aliaj de fier, crom, aluminiu și cobalt, cu rezistivitate electrică superioară. (< germ. Kanthal) Vezi definitia »

INTERCESIONÁL, -Ă adj. de intercesiune. (< engl. intercessional) Vezi definitia »

JURISDICȚIONÁL, -Ă adj. (Liv.) Referitor la jurisdicție, de jurisdicție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. jurisdictionnel]. Vezi definitia »

CORONÁL, -Ă adj., s.n. 1. (Os) care formează partea anterioară a craniului; osul frunții. 2. Referitor la coroana solară. [< fr. coronal, cf. lat. coronalis – în formă de coroană]. Vezi definitia »